"The only thing you absolutely have to know is the location of the library" - Albert Einstein

Recenzie "Printre tonuri cenuşii" de Ruta Sepetys


Titlu original: "Between Shades of Grey"

Autor: Ruta Sepetys


Gen: Ficţiune Istorică

Anul publicării: 2014 (România)

Număr pagini: 320

Editura: Epica




Descriere: "Lituania, iunie 1941: Lina, o adolescentă de cincisprezece ani, fiica de rector universitar, se pregăteşte să urmeze din toamnă cursurile Şcolii de Arte din Vilnius, şi aşteaptă cu nerăbdare vacanţa de vară de dinainte. Dar, într-o noapte, bubuituri amenintătoare se aud la uşă, iar din acel moment viaţa ei şi a familiei ei se schimbă pentru totdeauna. Poliţia secretă sovietică, NKVD, îi arestează pe Lina, pe mama ei şi pe fratele ei mai mic. Cei trei sunt evacuaţi din căminul lor şi târâţi în vagoane de transportat vite, descoperind curând ce destinaţie au: Siberia. Despărţită de tată, Lina încearcă să strecoare indicii în desenele ei, pe care le trimite în secret, din mână în mână, sperând să ajungă în lagărul unde este el încarcerat. 

În această mişcătoare şi tragică poveste, Lina se luptă cu disperare pentru viaţa ei şi a celor apropiaţi, cu singura arma de care dispune: iubirea. Dar oare iubirea este de ajuns ca s-o ţina în viaţă?"



Plină de o sensibilitate enormă, cartea "Printre tonuri cenuşii" te atrage în mrejele ei încă de la primele pagini şi nu te va elibera nici după ce o termini. Simplul subiect al cărţii te va face să dai pagină după pagină până realizezi că nu mai ai alte pagini de dat. Este o carte tristă, cu adevărat tristă. Şi ceea ce o face şi mai tristă este faptul că este desprinsă din realitate. Că titulatura lui Stalin a fost reală şi că lituanieni chiar au fost deportaţi în Siberia să fie sclavi. Asta este cel mai trist. Că se prezintă realitatea cruntă în care au trăit strămoşii noştri. Dar nu putem să nu admirăm măiestria cu care autoarea prezintă acele timpuri, de parcă ele s-ar petrece şi în ziua de azi.

Nu am cum să scriu recenzia într-o notă veselă deşi finalul a fost unul ok. Dar pe parcurs s-au întamplat mult prea multe ce nu mă lasă să mă bucur într-adevăr de final. Totul a fost mult prea tragic.

Lina, protagonista cărţii, este cu adevărat o fată curajoasă. La fel pot spune şi despre fratele ei, Jonas, de doar 10 anişori. El a dat dovadă de o adevărată vitejie în lupta sa pentru viaţă. De asemenea şi Andrius, fiul unui ofiţer, împreună cu mama sa, mama Linei, şi toţi ceilalţi deportaţi au fost extrem de curajoşi făcând tot posibilul să lupte pentru viaţă, atât a lor cât şi a celorlalţi, împotriva soldaţilor sovietici, împotriva lui Stalin şi regimului impus de acesta.

Soldaţii sovietici erau oameni urâţi în interior, ce nu ştiau decât de bunăstarea lor. Nu le păsa de câte suflete mureau sau de cât de mult îndurau acei lituanieni, letoni, estoniei şi finlandezi fiind criminali de razboi, fără ca măcar să încalce vreo lege. Totul era luat la comun şi, dacă un membru al familiei sale a fost complice, automat toată familia s-a era săltată de către sovietici şi dusă în lagăre de muncă silnică.

Vreau să punctez că autoarea a transmis cum nu se poate mai bine totul, toate trăirile şi sentimentele Linei, toată tragica perioadă dusă de aceasta şi familia s-a în lagăre. A ştiut perfect cum să mă atingă la coarda sensibilă încât să mă determine să vărs lacrimi. Lacrimi de compasiune, exact aşa cum a scris Lina în scrisoarea sa de final că speră să scoată de la cei ce o vor citi.

Consider că această carte transmite o adevărată lecţie pentru toţi. Viaţa pe timp de război e dură, dar e şi mai dură dacă noi o vedem aşa. Cu cât avem mai multă speranţă cu atât totul va trece mai repede, durerea va fi mai puţin dureroasă şi războiul va fi mai blând. Cel puţin asta mi-a exprimat mie cartea, şi sunt convinsă că asta e ceea ce Ruta a vrut să ne arate. M-a izbit în fată ca o căldare cu apă rece.

Această carte îmi va rămâne mult timp în minte şi suflet. M-a lăsat cu acel gol iminet în stomac, de parcă aş fi pierdut o parte din suflet odată cu finalizarea ei.

Merită mult mai mult decât cele 5 steluţe pe care i le voi da. Merită o infinitate de steluţe.





                                                              Rating: 5/5











"V-aţi întrebat vreodată cât valorează o viaţă de om? În dimineaţa aceea, viaţa fratelui meu a valorat cât un ceas de buzunar."


Am simţit cum inima mi-a căzut în stomac, unde bila a început să o macine"


"Papa chicotea în spatele ziarului său.

-Papa, ascultă numai ce-a spus Munch.
Papa a coborât ziarul din dreptul ochilor.
Am dat pagina.
-A spus: "Din corpul meu putrezit vor răsări flori, iar eu sunt în ele şi aceasta e eternitatea". Nu-i aşa că e frumos?
Papa mi-a zâmbit.
-Tu eşti frumoasă fiindcă vezi lucrurile altfel."

"-Lina gândeşte-te la ceea ce ar spune tatăl tău. O faptă rea nu ne dă dreptul de a face rău, la rândul nostru. Ştii asta."



Daca v-aţi hotărât şi voi să o citiţi sau aţi citit-o deja vă astept să îmi spuneţi ce părere aveţi voi despre ea. Bye❤

De ce să citești dilogia “Banda celor șase ciori”?



  Ca să nu vă răpesc prea mult timp cu introducerea, aici aveți câteva motive pentru care să citiți dilogia "Banda celor șase ciori" de Leigh Bardugo.




1.  Autoarea

Este scrisă de minunata scriitoare Leigh Bardugo, autoarea bestseller-ului Grisha.Ea s-a nascut la Ierusalim, a crescut în Los Angeles, a absolvit la Yale University, a lucrat în publicitate, în jurnalism, și cel mai recent, în makeup și efecte speciale.Are un scris impecabil, descrie minuțios fiecare întâmplare și de asemenea te face să simți că ești acolo, în mijlocul
acțiunii. Personajele sunt frumos construite, realiste și totodata, imperfecte. Pentru mine ăsta a fost un motiv pentru care să continui cartea.




2.  Narațiunea la persoana a III-a

  Cartea este scrisă la persoana a III-a, deși eu am o mică problemă cu asta, mi-am luat inima în dinți și am rămas plăcut surprinsă să văd că îmi place. Autoarea a ştiut perfect să folosească acest timp astfel încât să nu îţi îngreuneze lectura şi să te tragă în valurile paginilor care să te înghită întru totul. Eu zic că acesta este un motiv extrem de bun să citeşti cartea. Nu te feri de ea din cauza persoanei la care se povesteşte. Nici nu vei băga de seamă acest lucru. A avut grijă autoarea să fii mult prea prins/ă de poveste ca să te mai gândeşti şi la asta. :)



3.  Dinamica cărții

  Acest motiv serveşte de drept unui subiect destul de întâlnit şi anume: reading slump-ul. Îţi garantez că aceste cărţi nu te vor face să intri în reading slump datorită acțiunii şi a răsturnărilor de situaţie continue. Din contră, chiar te vor ține în priză și nu vei dori să le lași din mână până nu le termini. 



4.  Originalitate

  Subiectul este original, nu am mai citit vreo carte care să aibă ca idee un protagonist, ce se luptă să își construiască propiul imperiu prin toate tâlhăriile posibile si imposibile. Între timp el este plătit de către magnatul transporturilor maritime și membrul Consiliului Comercial kerchian să îi rezolve problema. Mai multe veți afla doar dacă citiți.




5.  Genul cărții

  Deși acțiunea este predominantă, printre filele cărți veți găsi atât picături de romantism, cât și crimă, extrem de frumos descrise de către autoare. Deci poate fi citită de oricine, căci are ceva pentru gusturile fiecărei persoane. 




6.  Ilustrații

  Cărțile au niște hărți minunate la început care te ajută să îți imaginezi mai bine locația personajelor și nu numai. Eu una ador ilustraţiile de orice fel în cărţi, dar am o slăbiciune enormă pentru hărţile de la începutul acestora. Ştiu că şi voi aveţi. E imposibil să nu vă placă.






7.  Pentru că trebuie

  Pentru că pur și simplu trebuie. Recomand această carte din tot sufletul meu, este o carte minunată care nu trebuie să vă lipsească din biblioteci și cu atât mai puțin din lista cărților citite. 



Primul volumul îl puteți cumpăra de aici, iar al doilea volum de aici

Sper că după ce ați citit aceste rânduri să doriți să citiți această dulogie. Sper că v-am fost de ajutor.

-Chris♡

Interviu: Cristina Oţel


Cristina este autoarea romanului "Felinare stinse", apărut la editura Quantum. Un om minunat cu care mi-a făcut plăcere să vorbesc, şi astăzi vă invit şi pe voi să o cunoaşteţi pe Cristina.






1. Pentru început spune-mi câteva lucruri despre tine. Cine se ascunde în spatele numelui Cristina Otel?

Nu se ascunde nimic. Sunt studentă și în timpul meu liber îmi place să citesc, să pierd noțiunea timpului uitându-mă la seriale, să scriu în carnețele tot felul de rețete și, bineînțeles, să scriu. Dacă nu fac un lucru din cele enumerate mai sus, mai mult ca sigur mă întind la vorbă cu prietenele mele. Îmi place să descos orice îmi trezește interes și nu de multe ori mă trezesc făcând un studiu pe caz pe nu știu ce metaforă găsită în vreo carte sau film, pentru că unde sunt diverse simboluri... sunt și eu.



2. Când şi cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru scris?

Compunerile pompoase și poeziile din primii ani de școală se pun la socoteală? Nu știu dacă a fost un moment în care am zis: Gata, de azi încep să scriu! Știu doar că aveam multe idei care îmi dădeau târcoale în toiul nopții (nu că acum nu ar fi la fel) și am scris.


3. Ce viitoare cărţi ai în plan de publicare? Ne dai câteva detalii despre viitorul tău proiect?

Dacă mai devreme am spus că nu știu neapărat când am început să scriu, de data aceasta îți pot spune că mi-e imposibil să mă opresc. Însă nu pot să îți ofer detalii. Nici nu sunt genul de persoană care vorbește despre ceva înainte să se finalizeze.


4. Mulţi autori dau dovadă de o imaginaţie fără margini, autori printre care te remarci şi tu. De unde izvorăşte imaginaţia ta? Ai vreo sursă de inspiraţie sau totul vine pe moment?

Tot ce mă înconjoară mă inspiră. Clișeic, știu. Ideea principala a romanului nu am idee de unde apare, efectiv mă trezesc având-o în minte. Dar povestea niciodată nu se dezvoltă așa cum îmi doresc eu, iar aceasta nu este un lucru rău. De multe ori mă găsesc în situația în care scriu o scenă, chitită să se desfășoare într-un mod și când colo... evenimentele iau o altă turnură. Câteodată am impresia că povestea se scrie singură.  În rest, am personaje conturate folosindu-mă atât de ceea ce am gândit eu la un moment dat, cât și de alții. Spre exemplu, am văzut în urmă cu câteva luni o fată; mi-a plăcut mult de ea și am împrumutat trăsăturile ei fizice pentru un personaj.
Utilizez ce este în jurul meu, lumea și oamenii din jur sunt o sursă nemuritoare. Sunt atâtea detalii din care poate să reiese o poveste, atâtea mici momente care fac toți banii și ajung să înfrumusețeze ideea pe care o am. Așa suntem și noi, cei care scriem, tot o sursă. Sigur se găsește ceva din noi în toată povestea, fie într-un paragraf, fie într-o emoție.


5. Cum ai reacţiona dacă în viitor cărţile tale se vor traduce şi în alte limbi?

Nu-mi exteriorizez bucuria, ceea ce înseamnă că am zâmbi câteva minute și gata. Dar îți dai seama că aș fi extrem de fericită.



6. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris şi citit?

Să pregătesc dulciuri. Eu nu pot să consum foarte multe alimente, de zahăr sau orice îndulcitor artificial nici nu mai vorbesc, așadar mereu îmi fac dulciuri. Sunt ciudat de fericită când stau în bucătărie. :)
De altfel, mă uit la drame coreene. Zilele trecute am terminat două, le-am văzut una după alta și sunt sigură că asta se numește binge watching. Momentan sunt cuminte, le las pentru mai târziu, pentru că am și alte lucruri de făcut.


7. Ai un motto după care te ghidezi în viaţă?

Nu am un motto preferat. Mi-au fost insuflate principii și valori pe care le prețuiesc foarte tare. Totuși, cred că un singur motto, oricât de mult ți-ar plăcea, nu poate să te definească în totalitate și nu îi poate face pe alții să înțelegă cine ești și spre ce te îndrepți. Suntem predipuși schimbării, ceea ce mă face să cred că un motto nu înglobează tot ce suntem noi, nici acum, nici mai târziu.


8. Ai un autor preferat? Care este acesta? Dar cartea preferată scrisă de el/ea?

Întrebarea aceasta... cea mai dificilă întrebare care mi se adresează. Citesc multe genuri și sunt mulți autori ale căror romane mă încântă. Nu pot să aleg unul singur, dar o să-ți enumăr câțiva autori: Hermann Hesse, James Joyce, Mircea Eliade, Ana Mănescu, Coleen Hoover... sunt mulți pe care i-aș citi cu plăcere. Acum, cartea mea preferată este Demian de Hermann Hesse. O citesc pentru a treia oară.


9. Ai avut emoţii la lansarea romanului tău de debut? Descrie-ne puţin ce ai simţit în momentul în care ţi-ai ţinut cartea în mână.

Cu sinceritate îți spun că mă uitam la cartea mea ca vițelul la poarta nouă. Nu-mi venea să cred. Mai mult admiram coperta, eram mai încântată de ea decât de roman în sine.
Nu pot spune că am avut emoții, dar nu eram obișnuită să vorbesc despre roman. Nici acum nu sunt.


10. Iar pentru final ai un sfat pentru cei ce vor să îşi publice creaţiile, cât şi un mesaj pentru cititorii tăi?

Cred că ar trebui să scrieți pentru că vă place și pentru că voi sunteți fericiți atunci când faceți asta, nu cu gândul de a publica. Desigur, aceea speranță, gând există, dar nu trebuie să pierdeți din vedere plăcerea de a scrie.  Credeți în voi, dar rămâneți cu picioarele pe pământ și încercați să fiți obiectivi. Eu consider că toate se întâmplă la timpul lor.

Cât despre cititori, dacă v-ați făcut timp să citiți eu vă mulțumesc. Îmi pare bine să aud ce părere aveți despre roman, indiferent care este aceasta.


Mulţumesc încă o dată Cristina pentru că mi-ai acordat acest interviu!
Sper că v-a plăcut şi vouă! Bye!❤

Recenzie "Chaos" de Theo Anghel (Am murit, din fericire #2)

Titlu original: "Chaos"

Serie: 
Am murit, din fericire


Autor: Theo Anghel

Gen: fantasy

Anul apariţiei: 2016

Număr pagini: 336

Editura: Quantum Publishers





Descriere: "Fabuloasele aventuri ale Orianei continuă în 336 pagini de emoție condensată. Ai 336 motive să citești această carte.
Tânăra Oriana moare într-un accident, chiar în ziua nunții ei. Pentru oricine, acesta ar părea sfârșitul. Nu și pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață și familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul și confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalți, dar și pe sine. Apar noi prieteni, noi dușmani și… prima iubire?
Există viață după moarte? Unii vor spune da, alții că nu. Dar există un răspuns la care cu siguranță nu v-ați gândit.
Există recuperatorii de suflete. Smulși din existențele lor, sunt aruncați în altele, neîntrebați de nimeni, fără să li se ceară acceptul. Trebuie doar să se supună legilor celor de Dincolo. Iar unii aleg răzvrătirea..."

Dacă primul volum a mai fost cum a mai fost cu întroducerea în lumea personajelor, cunoaşterea acestora şi celelalte tabieturi care aparţin de un prim volum, pot spune că al doilea, ne introduce direct în pâine, în miezul poveştii, miez ce te ţine nu cu sufletul, ci cu întreaga ta fiinţă, în suspans.

Nu pot să exprim cu câtă însufleţire am continuat călătoria împreună cu Oriana şi cât de mirifică a fost aceasta. Am fost pusă pe jar şi fiartă la foc mic în fiecare capitol. Nu mai zic de finalurile acestora care, pur şi simplu, te intrigă şi mai mult la citit.



Povestea Orianei continuă în volumul doi al seriei. În acest volum, pe lângă problemele şi angajamentele deja curente, apar altele. Un mare secret, în legătură cu persoanele din fosta ei viaţă, iese la iveală, iar apariţia unui alt recuperator, pus de către cei de Dincolo în grija Orianei, pare să îi dea protagonistei noastre planurile peste cap. Totuşi, ştim cu toţii că Oriana este un personaj extrem de descurcăreţ. Aşadar, sperăm, că va ieşi cu brio din orice încurcătură. Veţi afla dacă va reuşi să treacă peste toate piedicile, evident, doar citind.
Pe parcursul acestui volum nu veţi mai fi însoţiţi de Oriana cea superficială şi râzgâiată, ci de o persoană cu mult mai matură în cugetare, deşi nu renunţă la vechile sale obiceiuri ce conferă o faţă aparte, originală şi amuzantă poveştii.

Şi dacă tot am adus vorba mai sus despre umor, pot să vă zic cu mâna pe inimă că veţi râde cu lacrimi atât la replicile Orianei, dar mai ales la cele ale lui Abel, camaradul recuperatoarei noastre, ce reprezintă iadul. Şi în primul volum am avut parte de umorul său, dar acum nu ne-a mai oferit cu gramaj din replicile sale. Dracul mereu face haz de necaz, iar simplul său caracter te va face să îţi doreşti să continui cartea. Deşi reprezintă partea rea, e imposibil să nu îl adori. Şi e imposibil să nu o adori pe Theo, cea care a conceput aceste personaje minunate şi pentru că imaginaţia şi stilul ei de a scrie ne face să devenim obsedaţi şi dependenţi de cărţile ei.

Vă recomand această serie, căci deja vorbim despre o serie nu o singură carte, din tot sufletul! Citiţi-o!!! Vă garantez că merită şi vă garantez că vă va intra la suflet!

Nu pot să dau altfel decât 5 steluţe din 5.




                                                                                              Rating: 5/5










"Există oameni ce pot suge seva vitalităţii din semenii lor doar prin simpla prezenţă. Simpla prezenţă e un fel de a spune, prezenţa lor nu-i nicidecum aşa. Fluide energetice nevăzute înconjoară victima ca într-o panză de paianjen şi o sucesc pe-o parte şi pe alta până o stafidesc cu totul."

"—Idealismul, draga mea, nu-ţi dă nici de mâncare, nici nu te ţine în viaţă. Adaptează-te!"

'Dramele sunt strict parcelate, iar hotarele acestora nu se depăşesc. Nimeni nu consimte să sufere inutil pentru durerea altuia. Şi apoi, de ce ar face-o? Erau ticăloşi, nepăsători, făţarnici, erau oameni ai acestor timpuri."

"Privind în urmă la o situaţie al carei ultim cuvânt a fost spus, cu toţii ne imaginăm că ne-am fi putut descurca altfel, mult mai bine. Poate ştii cineva dacă aşa s-ar întampla? Poate că am repeta aceeaşi greşeală la infinit."




Mulţumesc editurii Quantum pentru exemplarul oferit şi pentru şansa de a citi o asemenea operă. Cartea o puteţi cumpăra de aici. Dacă aţi citit-o vă aştept cu drag părerile!! Bye.❤

Recenzie "Întoarcerea" de Theo Anghel (Am murit, din fericire #1)

Titlu original: "Întoarcerea"

Serie:
Am murit, din fericire


Autor: Theo Anghel

Gen: fantasy

Anul apariţiei: 2016

Număr pagini: 298

Editura: Quantum Publishers



Descriere: "Tânăra Oriana moare într-un accident, chiar în ziua nunții ei. Pentru oricine, acesta ar părea sfârșitul. Nu și pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață și familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul și confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalți, dar și pe sine. Apar noi prieteni, noi dușmani și… prima iubire?
Există viață după moarte? Unii vor spune că da, alții că nu. Dar există un răspuns la care cu siguranță nu v-ați gândit.
Există recuperatorii de suflete. Smulși din existențele lor, sunt aruncați în altele, neîntrebați de nimeni, fără să li se ceară acceptul. Trebuie doar să se supună legilor celor de Dincolo. Iar unii aleg răzvrătirea…"



Nu exagerez deloc când spun că este una dintre cele mai bune carţi fantasy pe care le-am citit până acum. Felul în care Theo povesteşte viaţa Orianei, înainte şi după moartea sa, te va atrage în mrejele ei, te va înlănţui şi nu-ţi va da drumul. Nu am putut lăsa cartea din mână până nu am finalizat-o. Sigur nici voi nu o veţi putea lăsa.

Originalitatea poveştii este unul dintre aspectele ce ar trebui total să te determine să te apuci de citit. Iar această originalitate se poate observa încă din descrierea cărţii. Dar ca să vă dovedesc cu adevărat această afirmaţie vă voi prezenta pe scurt povestea (fără a oferi spoilere, bineînţeles).

Povestită la persoana I, cartea debutează chiar cu gândurile Orianei. Aşadar facem cunostinţă cu aceasta, încă din primele rânduri: "Ma numesc Oriana. Am nouăsprezece ani fără câteva zile." Din păcate moare printr-un accident "dramatic", după cum ne spune ea, şi crede că până acolo i-a fost sortit să trăiască. Dar destinul are altceva plănuit pentru ea. 
Trimisă din nou pe Pământ (Chaos după cum îi spun cei de Dincolo) ea devine recuperator de suflete. Adică o persoană, reînviată, ce are menirea să salveze suflete, înainte ca acestea să cadă în ghearele morţii.  Un "job" destul de dificil, ce îi dă bătăi de cap la început, dar cu timpul totul va deveni parte din ea, iar să îi ajute pe ceilalţi va fi ceva la ordinea zilei.
Oriana trece prin multe aventuri de-a lungul cărţii. Una dintre cele mai marcante este descoperirea unui grup de recuperatori răzvrătiţi împotriva legilor de Dincolo. Cum va scăpa ea din ghearele lor, după ce este răpită de unul dintre ei şi care vor fi urmările aflării acestei informaţii le veţi afla doar dacă citiţi cartea.
Şi, bineînţeles veţi găsi şi dragoste aici. Şi nu doar faţă de cei pe care îi compătimeşte. Iubirea în toată splendoarea ei, extrem de frumos conturată de Theo.



După cum vă ziceam, cartea conţine de toate: creaturi deosebite, dramă, acţiune, dragoste, umor şi multe altele ce le veţi afla doar citind. Acţiunea este alertă, te ţine în priză la fiecare pagină, dar totodată, descrierea şi conturarea personajelor nu lipseşte.

Un alt aspect, ce m-a surprins plăcut, a fost locul în care se desfăşoară acţiunea. Nu m-am aşteptat ca aceasta să fie ţara aleasă de Theo şi chiar a fost o surpriză plăcută. O veţi afla şi voi doar lecturând cartea.

"Întoarcerea" este acel gen de carte ce te determină să îţi pui întrebări. Să îţi pui întrebări despre realitatea ta şi cea din jurul tău, despre ce urmează să se întâmple sau ce s-a întâmplat şi cum poţi influenţa asta. Îţi prezintă aspecte ale vieţii într-un mod fantastic, dar totodată, cât se poate de real. Iar răspunsurile la acele întrebări le vei afla doar citind, căci cheia pentru descifrarea lor se află printre paginile scrise de Theo.

Scurtă sau nu, recenzia nu am putut să o scriu până nu am terminat şi volumul doi şi credeţi-mă, dacă aş fi avut un volum trei, sau mai mult, nu aş fi scris-o până nu le finalizam pe toate. Merită dragii mei. Citiţi-o!!! Această carte nu trebuie să lipsească din bibioteca voastră, şi vă garantez că nici următoarele volume ale seriei. O recomand din tot sufletul, iar rating-ul este pe măsură.




                                                                                              Rating: 5/5











"Cei mai mulţi oameni sunt nefericiţi pentru că ignoră uşurinţa cu care pot ajunge să fie. Fericirea costă mult, întotdeauna mai mult decât pot sau sunt dispuşi să plătească. O întrezăresc cu ochi miopi de cealaltă parte a prezentului lor. Se află în lucrurile mult dorite, niciodată în cele avute deja."

"Se întâmpla uneori să primim lecţii tocmai de la persoanele de la care ne-am aşteptat cel mai puţin."

"Îmi tot venea în minte îndemnul lui Abel. Să mă detaşez şi să nu mai iau ca pe nişte chestiuni personale, cât se poate de intime, toate nenorocirile ce, inevitabil, aveau să răsară în calea mea, ca nişte buruieni blestemate, imposibil de stârpit. Nici nu ştiu dacă îmi doream să mă pot detaşa." 

"— Pe un prost vesel îl depistezi repede, dar pe unul întrovertit? Hă? Cum? Că ăla lasă impresia că-i un geniu neînţeles."




Mulţumesc editurii Quantum pentru exemplarul oferit şi pentru şansa de a citi o asemenea operă. Cartea o puteţi cumpăra de aici. Dacă aţi citit-o vă aştept cu drag părerile!! Bye.❤

                                                                                                                                                                - Vanya❤

Recenzie "Absolut tot" de Nicola Yoon



Titlu original: "Everything everything"

Autor: Nicola Yoon

Gen: Romance

Anul apariției: 2015

Număr pagini: 336

Editura: Young Art



Descriere: “Boala lui Maddy, protagonista cărții, este pe cât de rară, pe atât de faimoasă. Pe scurt, e alergică la lume. Nu are voie să iasă din casă, n-a mai ieșit de șaptesprezece ani. Singurii oameni pe care-i vede în carne și oase sunt mama ei și Carla, sora medicală care o îngrijește.
Dar apoi, într-o bună zi, vine la casa de alături o camionetă. Maddy se uită pe fereastră și îl vede pe el. E înalt, suplu, îmbrăcat tot in negru – tricou negru, blugi negri, teniși negri și un fes negru care-i acopera părul în întregime. O surprinde privindu-l și se uită fix la ea. Maddy îi răspunde la fel. Numele lui e Olly.
Poate că nu putem prezice viitorul, dar putem prezice câte ceva. De exemplu, Maddy e sigura că se va îndrăgosti de Olly. Aproape sigur va fi un dezastru.”



Pot începe prin a spune că această carte mi-a ajuns la inimă, pe lângă altele, desigur. Nu este deloc greu de citit, îți poți imagina cu ușurință detaliile, iar desenele frumos realizate sunt un ajutor în plus pentru perceperea totală a textului.
Autoarea ne-o prezintă pe Maddy, o fată cu o boală rară și aparent fără leac. Ea este obligată practic de virusul său din corp să stea în casă tot restul vieții sale. Singurele persoane cu care poate avea contact sunt mama ei și asistenta medicală, cea care o monitorizează la fiecare oră. Pasiunea ei cea mai mare este cititul și cum nu poate merge la școală, participă la cursuri prin intermediul internetului.



Dar toată viața ei ia o întorsătură radicală cand într-o zi, normală ca oricare alta, îl vede pe el, Olly, băiatul de care se va îndrăgosti. Acesta o va ajuta să “evadeze” și să simtă adierea vântului, să simtă iarba sub picioare, "să simtă că trăiește cu adevărat" după cum chiar ea ne spune. El o va duce pentru prima dată să vadă oceanul. Îi îndeplinește cel mai mare vis al ei, de a fi normală.



În timpul escapadei lor, Maddy începe să se simtă rău, ajungând să aibă o situație nefericită, astfel scurtându-le vacanța.
Spre sfârșit, află detalii care îi vor schimba viața și o ajută să o înțeleagă mai bine pe mama ei.
Finalul implică o aventură minunată.
Eu una mă aștept ca povestea să continue, încă am speranța că în curând o să iasă un volum 2.

"Absolut tot" nu este doar o simplă carte. Cuvintele cu care Nicola a descris atât de bine nu doar sentimetele personajelor, cât şi gândurile şi acţiunea în sine te vor atinge la suflet, te vor înlănţui şi nu te vor lăsa să te opreşti din lecturat. Pe mine una nu m-a lăsat să mă opresc.


                                                                                    Rating: 5/5












"Observ lucruri pe nu le observam înainte. Aud vântul răvăşind frunzele copacilor. Dimineaţa, aud păsări stând la taclale. Observ dreptunghiurile luminoase formate de razele soarelui strecurându-se printre storuri şi felul în care îşi croiesc drum de-a lungul camerei mele pe parcursul zilei. Urmărindu-le, poţi să-ţi dai seama cât e ceasul. Cu cât încerc mai mult să ţin departe lumea de-afară, cu atât mai hotărâtă pare să ajungă înăuntru."

"deci nici cenuşăreasa, nici rapunzel. atunci albă ca zăpada, diabolica ta mamă vitregă a aruncat o vrajă asupra ta ca să nu mai poţi ieşi din casă, aşa că lumea n-o să afle niciodată cât de frumoasă eşti."

"Madeline: De ce îţi place matematica aşa de mult?
Olly: de ce îţi plac cărţile aşa mult?
Madeline: Nu e acelaşi lucru.
Olly: de ce nu?
Madeline: Poţi să găsesti sensul vieţii într-o carte."

Cartea o puteți cumpăra de aici

Heeeei, este prima mea recenzie, sper că v-a plăcut și vă rog să îmi spuneți părerea voastră despre ea. Vă rog să nu fiți blânzi. Vă pup și vă mulțumesc că ați citit! 


-Chris♡


Text Widget

Copyright © We Fall In Love With Books | Powered by Blogger

Design by Anders Noren | Blogger Theme by NewBloggerThemes.com