"The only thing you absolutely have to know is the location of the library" - Albert Einstein

The Ice Cream Book Tag



Ok. Ziceam acum câteva zile că nu am mai făcut vreodată un tag şi că precedentul este primul? Uitaţi că a venit şi al doilea :))

Nu ştiu cine a creat tag-ul, nici persoana ce m-a nominalizat nu ştie, dar îi voi mulţumii ei pentru nominalizare. Aşadar, multumesc Iri de la I. Dantemis Revill pentru nominalizare. 


Voi menţiona diferite arome de îngheţată şi întrebări pentru fiecare. So...let's start!




Peanut butter: O serie foarte lungă pe care vrei să o citeşti, dar probabil n-o vei face. Şi de ce. 


Am văzut recent o postare pe facebook cu o serie ce conţinea 47 de cărţi. A shade of vampire se numea dacă nu mă înşel. Nu aş îndrăzni să mă apuc de ea sincer, cu toate că mă ispiteşte (e cu vampiri..cum să nu vrei să o citeşti? 😭 )...mi-e că o să devină plictisitoare sau prea clişeică şi o voi abandona...plus că este mult, mult prea lungă, oricât de obsedată aş fii eu de seriile lungi. :))



Chocolate: O carte/serie pe care ai vrea să o citeşti din nou şi din nou şi din nou…


Seria "Lux" fără nici un dubiu aş vrea să o recitesc la nesfarşit. Dar şi "Academia vampirilor" ocupă un loc destul de promiţător în lista seriilor ce le voi recitii.

PistachioO carte cu o copertă verde

Obsidian de Jennifer L. Armentrout :))


Strawberry: O carte de dragoste

"Me before you". Nu prea citesc cărţi de dragoste, cel puţin nu contemporane, dar asta chiar mi-a plăcut enorm de mult.


Lemon: O carte cu un final dezamăgitor
  
Nu cred că am citit vreo carte cu final dezamăgitor. De obicei mă conformez finalului dat de autor, fie că e ce m-am aşteptat sau nu. :)


Mint: O carte de copii care ţi-a plăcut

"Singur pe lume" de Hector Malot...este absolut superbă.


Vanilla: Cartea clasică preferată 

Oho...aici fără îndoială voi răspunde "La răscruce de vânturi" de Emily Bronte. Nu doar că este cartea mea clasică preferată, dar este şi cea care m-a introdus în lumea cititului. O recomand!


Whipped Cream: O carte foarte mare pe care ai citit-o cu adevărat rapid

Jane Eyre. Am citit-o în două zile deşi are aproape 600 de pagini. Mi-a plăcut extrem de mult. 


Acesta a fost tag-ul. Sper că v-a plăcut şi sper să răspundeţi şi voi la întrebări! Mai departe (sperând că nu au făcut deja acest tag) voi nominaliza pe Dweenie, Alex, Stefan, Ana si Anelly. Regulile sunt să spuneţi că nu ştiţi de cine este făcut tag-ul şi cine v-a nominalizat. 

Bye❤

Recenzie "Ziua în care am învăţat să zbor" de Alina Şerban ( Volumul 1 )

Titlu original: "Ziua în care am învăţat să zbor"

Autor: Alina Şerban

Gen: dramă, ficţiune generală

Anul apariţiei: 2017

Număr pagini: 232

Editura: Quantum Publishers


Descriere: "Oskar Kaufmann află în ziua de Crăciun că ar putea suferi de o boală ce i-ar putea da viața peste cap. Cu toate astea, alege să-și petreacă sărbătorile cu familia, în Dinkelsbühl, fiind o tradiție ținută mai mult din obligație decât din plăcere. Așa facem cunoștință cu familia Kaufmann, punct central și sursa multora dintre conflictele definitorii ale romanului.Prin membrii ei, putem vedea cum prinde viaţă o cronică de familie care ajunge să fie coloana vertebrală a întregii acţiuni.
Încercările lui Oskar de a face față depresiei care-l macină și acceptarea faptului că propria familie ar putea fi autorul moral al bolii mintale de care suferă sunt punctele cheie ale romanului.
Cum poate cineva să lupte când totul în jurul lui se destramă? Asta e întrebarea care conduce acţiunea romanului şi al cărei răspuns îl aflăm de la personaje."


Oficial, această carte nu doar că a ajuns la mărimea aşteptărilor mele, dar le-a şi întrecut. Am avut asteptări mari de la ea şi ea s-a ridicat deasupra lor. Nu pot decat să o felicit pe Alina pentru că mi-a oferit ocazia să citesc o astfel de carte, altceva decât cu ce eram eu obişnuita, dar care mi-a ajuns la suflet, m-a atins la coarda sensibilă.

Înainte să vă spun câteva detalii despre povestirea în sine vreau să îmi exprim şi admiraţia faţă de cel ce a creat coperta. Cromatic este absolut superbă şi, recunosc, ea a fost cea ce m-a atras să vreau să citesc cartea. A fost cea mai bună decizie pe care am putut să o iau! Iar când am aflat semnificaţia coperţii pur şi simplu am adorat-o de o mie de ori mai mult.


Să trecem la romanul în sine. Acesta îl are ca protagonist pe Oskar Kaufmann, un tânăr scriitor de foarte mare succes. El află cu câteva săptămâni înainte de Crăciun o veste teribilă, şi anume că ar putea suferi de o boală mintală, posibil incurabilă. Nu vrea ca ceilalţi să afle despre problema sa şi se închide în el. Şi totuşi câteva persoane află, iar reacţia lor i-a făcut mai mult rău decât bine. Oskar trece prin multe stări şi crize induse de depresie, boala de care află mai târziu că suferă, cei pe care îi considera prieteni îl sabotează şi îi pătează imaginea, iar problemele de zi cu zi nu l-au scăpat o clipă din vizor. Şi totuşi el face faţă cu brio la toate, cel puţin până în ultimele pagini.


Vreau să spun că îi ador pe Rudi, cel mai bun prieten al său, şi pe Karolina, sora de care este cel mai apropiat. Ei au făcut povestea mai amuzantă pe ici pe colo, dar totodată, au fost şi cei care au stat cel mai mult alături de Oskar şi l-au susţinut.


Alina a ştiut perfect cum să te facă, prin cuvintele scrise cu atâta măiestrie pe hârtie, să intri în pielea lui Oskar, să simţi tot ceea ce a simţit şi el. Pentru că, eu una, la un moment dat, am ajuns să îi simt până şi durerile din sufletul său gol. Puţini ştiu să descrie într-atât de bine sentimentele unui om aflat în depresie. Alina este unul dintre acei oameni. M-a emoţionat până la lacrimi povestea sa.


Puţine cărţi ajung să mă facă să îmi doresc cu adevărată ardoare continuarea. "Ziua în care am învătat să zbor" este una dintre acele cărţi. Iar asta înseamnă că este cu adevărat o carte excepţională. Abia aştept să aflu ce se va întâmpla cu Oskar mai departe.


Dacă nici prin aceste cuvinte nu v-am convins că această carte îşi merită toate laudele, iar autoarea tot respectul, atunci nu stiu ce să vă zic mai mult.


Nu am ce să zic mai mult. Pur şi simplu trebuie să o citiţi. Oricine trebuie să citească această carte. Este una dintre acele cărţi care îţi dovedesc că cei din jurul tău au mereu idei preconcepute şi prejudecăţi care îi rănesc pe ceilalţi. Nimeni nu este vreodată atent la vorbele aruncate în van. Şi nu toţi ne doresc răul, iar Oskar este tipul de personaj care nu vrea să vadă decât zâmbete pe feţele celor din jur. Asta am adorat enorm la el.


Recomand această carte din tot sufletul!!! Merită, dragii mei. Merită! Este exact tipul de carte ce trebuie citită de cât mai mulţi pentru că, efectiv, merită.



Rating-ul este exact pe măsura ei. Dacă aş fi putut să îi dau mai mult fiţi siguri că aş fi făcut-o fără doar şi poate.



                                                                                    Rating:5/5








"În lumea asta perfectă nimeni nu are sentimente, dar toţi au prejudecăţi."

"Îmi făcusem un obicei cel puţin ciudat. În fiecare dimineaţă mă opream ca o nălucă în faţa oglinzii pentru a mă zări, lucru pe care continuam să îl fac şi acolo în casa părinţilor mei. [...] Mă aşteptam să văd atât de multe, să nu mă mai recunosc. Degeaba. Ochii mei căutau răspunsuri, deşi nu făceam decât să realizez încă o dată cât de trist eram. Cred că numai atunci când conştietizăm cum suntem dincolo de cuvinte şi zâmbete primitoare putem spune că ne cunoaştem sinele cu adevărat."


"E complicat de spus ce e bine şi ce e rău, căci limitele dintre cele două sunt atât de subţiri, încât suntem tentaţi să trecem mereu peste. Când sufletul nostru se simte împăcat chiar dacă, moral, nu am facut ce era bine pentru noi, ci pentru altcineva, atunci, putem spune că am făcut ce a trebuit."


"Sunt oameni care nu înteleg depresia. Au senzaţia că e doar o stare, că eşti doar puţin supărat, dar că îţi va trece dacă faci ce-ţi place. Prea puţini vor să ştie sau ştiu că depresia e cu totul altceva. Esti gol, nefolositor, incapabil să mai simţi altceva decât disperare. Uneori nu poţi să dormi pentru că te chinuieşte gândul că tot ce ai făcut în viaţă până în momentul respectiv, a fost un dezastru. De cele mai multe ori, crezi că dacă mori totul se va rezolva, dar, în acelaşi timp, ştii că nu va fi aşa. E o contradicţie perpetuă de care nu poţi să scapi."


"Un om deprimat nu e trist. El e o vază care s-a spart şi care a fost lipită cu greu, bucăţică cu bucăţică. Ar vrea să mai poată ţină în braţe o floare, să-i mai poată fi casă, dar nu va mai putea. Chiar dacă încearcă, sentimentul nu va mai fi la fel. Nu îi va mai aduce fericire, doar mai multă tristeţe. Va rămâne mereu o vază spartă, oricât încearcă alţii să-i spună că a fost reparat, că e iar ca înainte."





Mulţumesc editurii Quantum pentru exemplarul oferit şi pentru şansa de a citi o asemenea operă. Cartea o puteţi cumpăra de aici. Dacă aţi citit-o vă aştept cu drag părerile!! Bye.❤





Interviu: Andreea Chiper

O persoană extrem de simpatică, cu care îţi face plăcere să vorbeşti. Extrem de prietenoasă si cumsecade. Aceasta este impresia pe care mi-a lăsat-o mie Andreea, autoarea ce o vom cunoaşte astăzi mai bine.

1. Pentru început, spune-mi câteva lucruri despre tine. Cine se ascunde în spatele numelui Raluca Andreea Chiper?

Oh! Păi, ţinând cont de faptul că nici eu nu ştiu cine se ascunde în spatele acestui nume, îţi spun sincer că o necunoscută. Un om care la prima vedere nu se diferenţiază de restul, dar care crede totuşi că e unic. La o adică, are dreptate. Deşi avem lucruri în comun, fiecare e diferit în felul lui. A te cunoaşte, a descoperi cine eşti e un proces lung care durează uneori o viaţă întreagă. Ca să ajungem atât de departe trebuie să avem tăria lui Eliade, dar în ziua de azi, cu atâtea tentaţii nu mai avem liniştea necesară, nu mai medităm atât de profund.


2. Cum şi când ţi-ai descoperit pasiunea pentru scris?

E ciudat cum lucrurile se alinează precum astrele şi descoperi că ai un talent, că acesta te va duce pe culmi nebănuite. Eu îl numesc şi noroc. Un om diferit, e un om norocos. Niciodată nu am fost sigură de talentul meu, încă mă mai întreb dacă aceasta este vocaţia mea cu adevărat. De aceea, chiar dacă am făcut mari descoperiri la o vârstă fragedă, eu nu mi-am dat seama cât de important este. Ba chiar am fugit de el, m-am ascuns de el, l-am ignorat cât am putut. Dar cu soarta nu te joci. Stând şi analizând, şi despicând firele îţi dai seama de enormitatea lucrurilor de care este în stare un om.



3. Ai avut emoţii la publicarea şi lansarea primului tău roman?

Emoţii e puţin spus. Treci printr-o tortură epuizantă, în care sentimentele se amestecă între ele şi te zăpăceşti de tot. Dar e un lucru aşa de mare! Am mai zis o dată că a avea o carte e ca şi când ai primi inelul de logodnă. Verigheta o scoţi de pe deget dacă are loc divorţul, inelul de logodnă se transformă într-un simplu inel, dar important este că rămâne pe deget mereu. Cartea ta e un pact cu tine însuţi. Vrei să fii mai fericit? Atunci depune eforturi şi fă sacrificii.


4. Ce viitoare cărţi ai în plan pentru publicare?

Lucrez la o serie inspirată din mituri româneşti. Sper să iasă bine pentru că, având atâta modernism în jurul meu, îmi va fi greu să transport cititorul într-un tezaur de mult uitat. Am mari emoţii şi sunt foarte nerăbdătoare să o văd publicată.


5. Cum ai reacţiona dacă ale tale cărţi vor fi traduse şi în alte limbi?

Of, Doamne! Acesta este visul tuturor autorilor. Traducerea unei cărţi înseamnă cititori mai mulţi, şanse crescute de a fi cunoscut în lumea largă. Pot spune că este una dintre marile realizări ale autorului.


6. Mulţi autori dau dovadă de o imaginaţie fără limite, autori printre care te remarci şi tu. A ta de unde provine? Ai o sursă de inspiraţie sau totul vine pe moment?

Sunt fel şi fel de momente. În general ideile vin de la sine şi aproape pe moment. Sunt ca scânteile care apar de nicăieri, dar în stare să provoace un incendiu. Apoi, începi şi te inspiri din alte surse precum realitatea. Imaginează-ţi cum ai descrie copacul, dacă tu nu l-ai văzut niciodată, doar ai auzit de el. Nu cred că s-ar potrivi cu realitatea :)))


7. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris şi citit?

Nu le-aş numi pasiuni, ci mai degrabă apucături de artist neastâmpărat. Niciodată nu obosesc explorând, descoperind şi încercând lucruri noi. Uneori simt nevoia să desenez. O fac, indiferent de mâzgălelile care ies. Apoi, mai am poftă să dansez câteodată, chiar dacă faptul acesta se transformă într-o ţopăială fără înţeles. Ba chiar mai şi cânt… atunci când mă ştiu singură în casă… Multe fac şi multe aş mai face pentru că, la o adică, artistul e un orizont imposibil de cucerit, fundul mării necuprins şi necunoscut, o specie rară mereu în interesul exploratorilor :)))))).


8. Ai un motto după care te ghidezi în viaţă?

„Ceea ce faci, fă în primul rând pentru tine” cam aşa se arată situaţia dacă vrei să fii un om fericit şi împlinit.


9. Care este autorul tău preferat? Dar cartea preferată scrisă de acesta?

Tocmai mi-ai pus o întrebare cu adevărat grea. Preferaţii mei rămân clasicii români: Eminescu, Petrescu, Eliade, Rebreanu… Par personaje aşa de simple, ba chiar comune din cauza numelor prea des pronunţate. Îţi dai seama cât de mari sunt abia când le citeşti operele şi simţi cum sufletul ţi se alină, te simţi împăcat, iar inspiraţia ta debordează nemărginită. Dar am şi contemporani pe care îi ador şi le iubesc cărţile. Nici nu are rost să îi enumăr, îi găseşti zi de zi pe paginile de socializare. 


10. Şi pentru final ai un mesaj pentru cititorii tăi cât şi un sfat pentru cei care vor să îţi publice creaţiile?

Dacă ar trebui să mulţumesc cuiva pentru că exist ca scriitor, atunci unii dintre cei cărora le sunt datoare, sunt chiar cititorii mei. În fiecare zi descopăr alţii şi alţii, iar cuvintele lor de laudă la adresa mea mă cuceresc, aşa că, cum să nu-i iubesc? Cum să nu le fiu recunoscătoare când ei prelungesc viaţa propriilor mele cărţi, propriei mele fiinţe? 
Iar cei care vor să mă publice… Hm! În faţa lor  mă înclin cu respect pentru că au încredere în talentul meu.



Mulţumesc extrem de mult, Andreea, pentru răspunsurile oferite, răspunsuri care, cred că sunt cele mai frumoase pe care le-am citit până acum. 

Acesta a fost interviul dragii mei! Sper că v-a plăcut! Bye.❤







This or That Book Tag



Este prima dată când fac un tag şi sinceră să fiu mi se pare destul de interesantă această idee. Mulţumesc Anei de la Pierduta printre cuvinte pentru nominalizare! Tag-ul a fost creat de Ayunda de la Tea and Paperbacks!

Regulile sunt: 

  • menţionează creatorul tag-ului; 
  • menţionează blogger-ul care te-a nominalizat; 
  • alege o variantă de răspuns din cele două; 
  • dă tag altor persoane pentru a realiza şi ele acest tag.


Preferi cititul în pat sau în alt loc?




Deşi mi-ar plăcea să citesc mai mult în aer liber tot în pat parcă e mai bine :))


Personaj principal feminin sau personaj principal masculin?

Personajele principale feminine, căci, de obicei, mă regăsesc în ele, dar şi personajele principale masculine au parte de atenţia mea depina :))



Gustări dulci sau sărate?



Sărate, dar niciodată nu voi refuza ciocolata. :))


Trilogiile sau seriile alcătuite din mai multe volume?

Cu cât mai mult cu atât mai bine, nu? :)) Clar seriile alcătuite din mai multe volume sunt mai pe gustul meu. Mereu imi vine greu să mă despart de personaje :))


Naraţiunea la persoana I sau a III-a?

Deşi prin intermediul naraţiunii la persoana a treia poţi cuprinde mai bine sentimentele tuturor personajelor, prefer naraţiunea la persoana întâi. Îmi place să mă las surprinsă de restul personajelor.


Cititul în cursul nopţii sau în cursul dimineţii?


În timpul nopţii. Ziua mă cam bate timpul. :)


Librărie sau bibliotecă?

Librărie căci acolo sunt sigură că voi găsi cele mai noi apariţii, dar nu refuz nici să mă plimb printre rafturile unei biblioteci. 


Cărţi care îţi provoacă râsul sau cărţi care te fac să plângi?


Cărţile care te fac să plângi. Îmi place să mă mai sensibilizez uneori :))


Copertă albă sau neagră?



Sincer, nu contează atâta timp cât conţinutul este unul genial. Dar totuşi voi alege coperta neagră. Nu mă omor după culorile deschise :))


Roman psihologic sau de acţiune?

Acţiune. Îmi place ca totul să mă ţină în priză pe timpul lecturii. 




Şi cam acesta a fost tag-ul. Nominalizez mai departe pe Ana de la Far away from reality, pe Bea de la Mai mult decat carti, pe Iri de la I. Dantemis Revill si pe Alex de la Alex citeste si reciteste.

La treabă fetelor! Bye.❤

Interviu: Teresa Wojcik


Nu am decât cuvinte de laudă la adresa ei. Este o plăcere să discuţi cu Teresa. O persoană extrem de sociabilă, prietenoasă...un om extraordinar, fără alte cuvinte. :))



1. Pentru început spune-mi câteva lucruri despre tine. Cine se ascunde în spatele pseudonimului Teresa Wojcik?

Despre mine... Încă sunt în perioada în care mă descopăr, așa că nu prea pot dezvolta un răspuns satisfăcător. De ceva timp nu se mai ascunde nimeni în spatele pseudonimului. În realitate sunt tot eu: aceleași pasiuni, temeri, dorințe. Aceeași eu. 😀


2. Cum şi când ţi-ai descoperit pasiunea pentru scris?

Citind, citind și iar citind... Și la șaisprezece ani (mai devreme sau mai târziu) prin intermediul Wattpad-ului și al oamenilor grozavi de acolo.








3. Îmi poţi descrie puţin experienţa ta pe wattpad? Când ţi-ai postat prima carte acolo, ai avut emoţii?

Surprinzător, dar nu. Nu îmi amintesc să fi avut emoții. Într-o oarecare măsură eram sigură că nu o să fiu băgată în seamă un timp. La început am scris doar pentru mine. Nici nu sunt sigură că știam cum funcționează Wattpad-ul la acea vreme. Apoi, treptat, am empatizat cu atât de multe persoane încât emoțiile au devenit inerente.


4. Ai avut emoţii la lansarea romanului "Căutând fericirea"? Ce ai simţit în momentul în care ţi-ai ţinut cartea în mână?

Oh, da. Categoric. Am avut emoții. Însă ceea ce face această emoție foarte specială și o diferențiază de celelalte e faptul că în acel moment nimic nu poate provoca aceeași fericire pe care ți-o oferă gândul că poveștile scrise de tine vor ajunge în mâinile unor oameni pe care poate că nu îi vei întâlni vreodată. Îmi place să trăiesc cu gândul că i-am ajutat, încurajat, inspirat în vreun fel și că am reușit totodată să le transmit această emoție aparte. Asta e pentru mine cel mai important.




5. Despre lansarea romanului "Ilegal" ce informaţii ne poţi oferii? Eu una abia astept să îl am. Vei face un tur al cărţii?

Ilegal este în curs de scriere și după cum mă știu când vine vorba de romane care – din păcate – nu se împart în trilogii sau dilogii, va mai dura ceva timp, pentru că va trebui să mă opresc cumva. Iar cu Raegan și Sebah îmi e cam greu să mă opresc din scris. Cu toate astea, planul inițial era să dezvolt câte un volum pentru fiecare dintre cei cinci frați Hank... dacă mă decid, tot se va întinde pe o perioadă lungă de timp. O să am mai multe detalii concrete după ce termin trilogia Căutând Fericirea. 😀




6. Dar ultimul volum din "Căutând fericirea" când va apărea şi va putea fi cumpărat? Aici vei face un tur al cărţii?

Știu că am tot spus că „în curând” și au intervenit lucruri neprevăzute care au dat totul peste cap, așa că acum prefer să spun: „nu știu, încă”. Nu știu dacă voi face un tur, dar în Constanța și în București cu siguranță ne vom vedea. ♥️


7. Cum ai reacţiona dacă ale tale cărţi vor fi traduse şi în alte limbi?

Probabil că emoția despre care vorbeam la a patra întrebare s-ar dubla. Sau tripla. :))


8. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris şi citit?

Editarea copertelor pentru cărți, filmele, fotografia; de ceva timp sunt interesată și de atmosfera din televiziune... și multe altele. Nu îmi place când am prea mult timp liber, de aia caut mereu să am ceva de făcut.


9. Că tot veni vorba de filme, care este preferatul tău? 🙂

Oh, nu am doar unul...Am vazut de curand "Ceea ce ziua datoreaza noptii" si momentan asta e in top. :))Ar mai fi Restul e tacere (2007) si Closer to the Moon (2014).


10. Ai un motto după care te ghidezi în viaţă?

„Toate la timpul lor.”Ca verbele. :))


11. Care este autorul tău preferat? Dar cartea preferată scrisă de acesta?

Mi se pare foarte greu, la momentul actual, să am un singur autor preferat. Citesc orice îmi cade în mână și orice mi se pare interesant. De cele mai multe ori se întâmplă să îmi și placă. Autorul fiecărei cărți pe care o termin devine preferatul meu. :))Cel puțin o perioadă.


12. Şi pentru final ai un mesaj pentru cititorii tăi, cât şi un sfat pentru cei ce doresc să îşi publice creaţiile?

Le mulțumesc tuturor pentru că citesc ceea ce eu scriu, pentru că mă susțin și mă înțeleg, iar pentru cei care scriu și vor să își publice lucrările: nu renunțați, indiferent de ce spun sau cred alții. Aveți răbdare cu voi înșivă. ♥️



Mulţumesc Teresa, încă o dată, pentru şanşa de a cunoaşte o mică parte din lumea ta.

Acesta a fost interviul, dragii mei. Sper că v-a plăcut! Bye.❤

Recenzie "Nebunul alb" de Allex Truşcă

Titlu original: "Nebunul alb"

Autor: Allex Truşcă

Gen: fantasy

Anul apariţiei: 2017

Număr pagini: 190

Editura: Quantum Publishers



Descriere: "Lui Erin, un băiat modest, crescut la țară, i se pregătește un destin neașteptat. I se șoptește despre asta în vise premonitorii, însă nu îi este ușor să cuprindă magnitudinea sacrificiului care i se pretinde pentru a salva întreaga omenire.
Călătoria fascinantă a lui Erin și a celor câțiva însoțitori hărăziți de mâna sorții are loc într-un context pe care nimeni, până acum, n-a mai îndrăznit să-l plaseze într-un roman."


Trebuie să recunosc că nu m-a prins povestea de la început. Fuseseră extrem de multe elemente fantastice aglomerate şi fiecare vis al lui Erin era diferit. Da, povestea debutează cu momentul în care lui Erin i se arată, în mai multe vise, vieţile sale anterioare. Şi fiecare vis era extrem de diferit de anteriorul, iar timpul folosit nici el nu m-a prea ajutat să mă luminez în legătură cu ceea ce se întâmpla.

Asta în primele pagini. După, totul a devenit lucid şi chiar foarte plăcut. Totul s-a clarificat şi în scurt timp am început să prind drag de personaje, mai ales când am realizat că mă identific cu personalitatea lui Erin. 

Erin, protagonistul romanului, era mereu în sete de cunoaştere, dar totodată, el s-a refugiat în spatele cărţilor, creându-şi o lume a lui. Şi, în ciuda faptului că, această idee a fost prezentată ca şi cum nu este ceva ce trebuie să se întample cu un "copilandru", asta a fost ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la Erin, pe lângă curajul şi devotamentul său. 

Ce aş fi vrut mai mult ar fi fost poate descrierea mai amănunţită a sentimentelor trăite de personaje, în timpul dialogurilor. Dar asta poate fi trecut cu vederea, mai ales când cartea este plină de descriere, exact pe unde este nevoie.

Pe la mijlocul romanului am realizat că acesta ar fi putut fi uşor inclus în specia literară basm. Deţine multe dintre trăsăturile basmului: lupta dintre bine si rău, intrumentele fermecate, un tânăr curajos şi totodată dornic de cunoastere etc. Lipseau doar acele formule introductive specifice :))
 Asta mi-a plăcut într-o oarecare măsură, eu fiind mereu un mare fan al basmelor, şi mi-a amintit cu drag de momentele în care eram total absorbită de magia acestora.

După cum ziceam în fragmentul precedent, romanul are de toate. Dacă sunteţi fani ai diferitelor creaturi, atât cereşti, cât şi mitice, fiţi siguri că în aceasta carte le veţi găsi. Totodată, aici veţi găsi şi un strop din misticismul poveştilor scrise cu secole în urmă, timpul folosit inducându-vă tot mai mult în atmosferă. Veţi găsi şi dragoste atât faţă de o anumită persoană, cât şi faţă de prieteni. Loialitate, politete şi vitejie. Curaj, îndemânare şi determinare. Toate într-o singură carte.

Mi-a plăcut, de asemenea, foarte mult întelepciunea cu care vorbeau personajele. Au fost extrem de multe fraze şi sfaturi, ce şi le-au dat reciproc, ce mi-au plăcut extrem de mult şi le veţi găsi mai jos la "Citate preferate". Ele au făcut ca aceasta carte să îmi placă mai mult, dându-mi impresia că citesc o carte a secolului XIX, perioadă pe care eu o ador. :))

Pot să spun cu mâna pe inimă că l-am adorat pe Bram, cavalerul şi prietenul lui Erin, pentru glumele sale. Alături de Erin şi Aelyus, ei trei au fost personajele mele preferate din poveste.

Sper din tot sufletul că v-a exista o continuare. Finalul m-a lăsat oarecum în ceaţă, fiind unul deschis şi chiar vreau date concrete asupra viitorului anumitor personaje, cât şi a întregii lumi create de Allex.

Una peste alta mi-a plăcut cartea şi a fost exact aşa cum mi-am imaginat-o de la început: foarte bună. O recomand tuturor iubitorilor de fantasy. Una dintre steluţe a fost luată la rating din cauza finalului deschis, dar asta este o chestiune strict personală :))


                                                                                                  Rating: 4/5









"În neştiinţa mea, lumea mică a satului nostru era totul. Odată ce porneşti pe calea cunoaşterii şi explorării lumii, un blestem ascuns te roade încet în suflet: cu cât ştii mai mult, cu atât îţi pui mai multe întrebări, cu cât îţi pui mai multe întrebări, vezi că ai din ce în ce mai multe lucruri care nu sunt clare, din ce în ce mai puţine răspunsuri în care să crezi."

"Numai cei ce nu încearcă sau nu riscă prierd întotdeauna..."

"E mult mai simplu să alergi după demonii celorlalţi, în timp ce fugi de monştrii tăi lăuntrici, decât să te întorci şi să-i înfrunţi. Dar asta are şi un preţ imens: nu vei fi niciodată împăcat cu tine, bucuriile şi liniştea vieţii îţi vor fi bântuite, din când în când, de teama pe care ţi-o insuflă aceşti demoni, de tot ceea ce te temi."

"Fără să ne dăm seama, în fiecare clipă facem o alegere. Alegem să ne eliberăm sufletul, să abandonăm, să iubim, să renunţăm la iubire. Peste tot pe pământ, dar şi aici, deasupra norilor, totul se rezuma la alegeri. Toate ne par cele mai bune atunci când le luăm şi toate ne transformă, niciodată nu vom ştii dinainte ce devenim."

"M-am luptat cu tot felul de monştri şi demoni ascunşi în semenii mei, doar pentru că nu am avut curaj să mă lupt cu temerile mele. E mult mai uşor să faci ceva pentru alţii decât pentru tine."






Mulţumesc editurii Quantum pentru exemplarul oferit. Cartea o puteti cumpăra de aici. Sper să citiţi şi voi această carte şi vă aştept părerile. Bye.❤







Text Widget

Copyright © We Fall In Love With Books | Powered by Blogger

Design by Anders Noren | Blogger Theme by NewBloggerThemes.com