"The only thing you absolutely have to know is the location of the library" - Albert Einstein

marți, 25 iulie 2017

Recenzie "Întoarcerea" de Theo Anghel (Am murit, din fericire #1)

Titlu original: "Întoarcerea"

Serie:
Am murit, din fericire


Autor: Theo Anghel

Gen: fantasy

Anul apariţiei: 2016

Număr pagini: 298

Editura: Quantum Publishers



Descriere: "Tânăra Oriana moare într-un accident, chiar în ziua nunții ei. Pentru oricine, acesta ar părea sfârșitul. Nu și pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață și familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul și confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalți, dar și pe sine. Apar noi prieteni, noi dușmani și… prima iubire?
Există viață după moarte? Unii vor spune că da, alții că nu. Dar există un răspuns la care cu siguranță nu v-ați gândit.
Există recuperatorii de suflete. Smulși din existențele lor, sunt aruncați în altele, neîntrebați de nimeni, fără să li se ceară acceptul. Trebuie doar să se supună legilor celor de Dincolo. Iar unii aleg răzvrătirea…"



Nu exagerez deloc când spun că este una dintre cele mai bune carţi fantasy pe care le-am citit până acum. Felul în care Theo povesteşte viaţa Orianei, înainte şi după moartea sa, te va atrage în mrejele ei, te va înlănţui şi nu-ţi va da drumul. Nu am putut lăsa cartea din mână până nu am finalizat-o. Sigur nici voi nu o veţi putea lăsa.

Originalitatea poveştii este unul dintre aspectele ce ar trebui total să te determine să te apuci de citit. Iar această originalitate se poate observa încă din descrierea cărţii. Dar ca să vă dovedesc cu adevărat această afirmaţie vă voi prezenta pe scurt povestea (fără a oferi spoilere, bineînţeles).

Povestită la persoana I, cartea debutează chiar cu gândurile Orianei. Aşadar facem cunostinţă cu aceasta, încă din primele rânduri: "Ma numesc Oriana. Am nouăsprezece ani fără câteva zile." Din păcate moare printr-un accident "dramatic", după cum ne spune ea, şi crede că până acolo i-a fost sortit să trăiască. Dar destinul are altceva plănuit pentru ea. 
Trimisă din nou pe Pământ (Chaos după cum îi spun cei de Dincolo) ea devine recuperator de suflete. Adică o persoană, reînviată, ce are menirea să salveze suflete, înainte ca acestea să cadă în ghearele morţii.  Un "job" destul de dificil, ce îi dă bătăi de cap la început, dar cu timpul totul va deveni parte din ea, iar să îi ajute pe ceilalţi va fi ceva la ordinea zilei.
Oriana trece prin multe aventuri de-a lungul cărţii. Una dintre cele mai marcante este descoperirea unui grup de recuperatori răzvrătiţi împotriva legilor de Dincolo. Cum va scăpa ea din ghearele lor, după ce este răpită de unul dintre ei şi care vor fi urmările aflării acestei informaţii le veţi afla doar dacă citiţi cartea.
Şi, bineînţeles veţi găsi şi dragoste aici. Şi nu doar faţă de cei pe care îi compătimeşte. Iubirea în toată splendoarea ei, extrem de frumos conturată de Theo.



După cum vă ziceam, cartea conţine de toate: creaturi deosebite, dramă, acţiune, dragoste, umor şi multe altele ce le veţi afla doar citind. Acţiunea este alertă, te ţine în priză la fiecare pagină, dar totodată, descrierea şi conturarea personajelor nu lipseşte.

Un alt aspect, ce m-a surprins plăcut, a fost locul în care se desfăşoară acţiunea. Nu m-am aşteptat ca aceasta să fie ţara aleasă de Theo şi chiar a fost o surpriză plăcută. O veţi afla şi voi doar lecturând cartea.

"Întoarcerea" este acel gen de carte ce te determină să îţi pui întrebări. Să îţi pui întrebări despre realitatea ta şi cea din jurul tău, despre ce urmează să se întâmple sau ce s-a întâmplat şi cum poţi influenţa asta. Îţi prezintă aspecte ale vieţii într-un mod fantastic, dar totodată, cât se poate de real. Iar răspunsurile la acele întrebări le vei afla doar citind, căci cheia pentru descifrarea lor se află printre paginile scrise de Theo.

Scurtă sau nu, recenzia nu am putut să o scriu până nu am terminat şi volumul doi şi credeţi-mă, dacă aş fi avut un volum trei, sau mai mult, nu aş fi scris-o până nu le finalizam pe toate. Merită dragii mei. Citiţi-o!!! Această carte nu trebuie să lipsească din bibioteca voastră, şi vă garantez că nici următoarele volume ale seriei. O recomand din tot sufletul, iar rating-ul este pe măsură.




                                                                                              Rating: 5/5











"Cei mai mulţi oameni sunt nefericiţi pentru că ignoră uşurinţa cu care pot ajunge să fie. Fericirea costă mult, întotdeauna mai mult decât pot sau sunt dispuşi să plătească. O întrezăresc cu ochi miopi de cealaltă parte a prezentului lor. Se află în lucrurile mult dorite, niciodată în cele avute deja."

"Se întâmpla uneori să primim lecţii tocmai de la persoanele de la care ne-am aşteptat cel mai puţin."

"Îmi tot venea în minte îndemnul lui Abel. Să mă detaşez şi să nu mai iau ca pe nişte chestiuni personale, cât se poate de intime, toate nenorocirile ce, inevitabil, aveau să răsară în calea mea, ca nişte buruieni blestemate, imposibil de stârpit. Nici nu ştiu dacă îmi doream să mă pot detaşa." 

"— Pe un prost vesel îl depistezi repede, dar pe unul întrovertit? Hă? Cum? Că ăla lasă impresia că-i un geniu neînţeles."




Mulţumesc editurii Quantum pentru exemplarul oferit şi pentru şansa de a citi o asemenea operă. Cartea o puteţi cumpăra de aici. Dacă aţi citit-o vă aştept cu drag părerile!! Bye.❤

                                                                                                                                                                - Vanya❤

luni, 24 iulie 2017

Recenzie "Absolut tot" de Nicola Yoon



Titlu original: "Everything everything"

Autor: Nicola Yoon

Gen: Romance

Anul apariției: 2015

Număr pagini: 336

Editura: Young Art



Descriere: “Boala lui Maddy, protagonista cărții, este pe cât de rară, pe atât de faimoasă. Pe scurt, e alergică la lume. Nu are voie să iasă din casă, n-a mai ieșit de șaptesprezece ani. Singurii oameni pe care-i vede în carne și oase sunt mama ei și Carla, sora medicală care o îngrijește.
Dar apoi, într-o bună zi, vine la casa de alături o camionetă. Maddy se uită pe fereastră și îl vede pe el. E înalt, suplu, îmbrăcat tot in negru – tricou negru, blugi negri, teniși negri și un fes negru care-i acopera părul în întregime. O surprinde privindu-l și se uită fix la ea. Maddy îi răspunde la fel. Numele lui e Olly.
Poate că nu putem prezice viitorul, dar putem prezice câte ceva. De exemplu, Maddy e sigura că se va îndrăgosti de Olly. Aproape sigur va fi un dezastru.”



Pot începe prin a spune că această carte mi-a ajuns la inimă, pe lângă altele, desigur. Nu este deloc greu de citit, îți poți imagina cu ușurință detaliile, iar desenele frumos realizate sunt un ajutor în plus pentru perceperea totală a textului.
Autoarea ne-o prezintă pe Maddy, o fată cu o boală rară și aparent fără leac. Ea este obligată practic de virusul său din corp să stea în casă tot restul vieții sale. Singurele persoane cu care poate avea contact sunt mama ei și asistenta medicală, cea care o monitorizează la fiecare oră. Pasiunea ei cea mai mare este cititul și cum nu poate merge la școală, participă la cursuri prin intermediul internetului.



Dar toată viața ei ia o întorsătură radicală cand într-o zi, normală ca oricare alta, îl vede pe el, Olly, băiatul de care se va îndrăgosti. Acesta o va ajuta să “evadeze” și să simtă adierea vântului, să simtă iarba sub picioare, "să simtă că trăiește cu adevărat" după cum chiar ea ne spune. El o va duce pentru prima dată să vadă oceanul. Îi îndeplinește cel mai mare vis al ei, de a fi normală.



În timpul escapadei lor, Maddy începe să se simtă rău, ajungând să aibă o situație nefericită, astfel scurtându-le vacanța.
Spre sfârșit, află detalii care îi vor schimba viața și o ajută să o înțeleagă mai bine pe mama ei.
Finalul implică o aventură minunată.
Eu una mă aștept ca povestea să continue, încă am speranța că în curând o să iasă un volum 2.

"Absolut tot" nu este doar o simplă carte. Cuvintele cu care Nicola a descris atât de bine nu doar sentimetele personajelor, cât şi gândurile şi acţiunea în sine te vor atinge la suflet, te vor înlănţui şi nu te vor lăsa să te opreşti din lecturat. Pe mine una nu m-a lăsat să mă opresc.


                                                                                    Rating: 5/5












"Observ lucruri pe nu le observam înainte. Aud vântul răvăşind frunzele copacilor. Dimineaţa, aud păsări stând la taclale. Observ dreptunghiurile luminoase formate de razele soarelui strecurându-se printre storuri şi felul în care îşi croiesc drum de-a lungul camerei mele pe parcursul zilei. Urmărindu-le, poţi să-ţi dai seama cât e ceasul. Cu cât încerc mai mult să ţin departe lumea de-afară, cu atât mai hotărâtă pare să ajungă înăuntru."

"deci nici cenuşăreasa, nici rapunzel. atunci albă ca zăpada, diabolica ta mamă vitregă a aruncat o vrajă asupra ta ca să nu mai poţi ieşi din casă, aşa că lumea n-o să afle niciodată cât de frumoasă eşti."

"Madeline: De ce îţi place matematica aşa de mult?
Olly: de ce îţi plac cărţile aşa mult?
Madeline: Nu e acelaşi lucru.
Olly: de ce nu?
Madeline: Poţi să găsesti sensul vieţii într-o carte."

Cartea o puteți cumpăra de aici

Heeeei, este prima mea recenzie, sper că v-a plăcut și vă rog să îmi spuneți părerea voastră despre ea. Vă rog să nu fiți blânzi. Vă pup și vă mulțumesc că ați citit! 


-Chris♡


joi, 13 iulie 2017

The Ice Cream Book Tag



Ok. Ziceam acum câteva zile că nu am mai făcut vreodată un tag şi că precedentul este primul? Uitaţi că a venit şi al doilea :))

Nu ştiu cine a creat tag-ul, nici persoana ce m-a nominalizat nu ştie, dar îi voi mulţumii ei pentru nominalizare. Aşadar, multumesc Iri de la I. Dantemis Revill pentru nominalizare. 


Voi menţiona diferite arome de îngheţată şi întrebări pentru fiecare. So...let's start!




Peanut butter: O serie foarte lungă pe care vrei să o citeşti, dar probabil n-o vei face. Şi de ce. 


Am văzut recent o postare pe facebook cu o serie ce conţinea 47 de cărţi. A shade of vampire se numea dacă nu mă înşel. Nu aş îndrăzni să mă apuc de ea sincer, cu toate că mă ispiteşte (e cu vampiri..cum să nu vrei să o citeşti? 😭 )...mi-e că o să devină plictisitoare sau prea clişeică şi o voi abandona...plus că este mult, mult prea lungă, oricât de obsedată aş fii eu de seriile lungi. :))



Chocolate: O carte/serie pe care ai vrea să o citeşti din nou şi din nou şi din nou…


Seria "Lux" fără nici un dubiu aş vrea să o recitesc la nesfarşit. Dar şi "Academia vampirilor" ocupă un loc destul de promiţător în lista seriilor ce le voi recitii.

PistachioO carte cu o copertă verde

Obsidian de Jennifer L. Armentrout :))


Strawberry: O carte de dragoste

"Me before you". Nu prea citesc cărţi de dragoste, cel puţin nu contemporane, dar asta chiar mi-a plăcut enorm de mult.


Lemon: O carte cu un final dezamăgitor
  
Nu cred că am citit vreo carte cu final dezamăgitor. De obicei mă conformez finalului dat de autor, fie că e ce m-am aşteptat sau nu. :)


Mint: O carte de copii care ţi-a plăcut

"Singur pe lume" de Hector Malot...este absolut superbă.


Vanilla: Cartea clasică preferată 

Oho...aici fără îndoială voi răspunde "La răscruce de vânturi" de Emily Bronte. Nu doar că este cartea mea clasică preferată, dar este şi cea care m-a introdus în lumea cititului. O recomand!


Whipped Cream: O carte foarte mare pe care ai citit-o cu adevărat rapid

Jane Eyre. Am citit-o în două zile deşi are aproape 600 de pagini. Mi-a plăcut extrem de mult. 


Acesta a fost tag-ul. Sper că v-a plăcut şi sper să răspundeţi şi voi la întrebări! Mai departe (sperând că nu au făcut deja acest tag) voi nominaliza pe Dweenie, Alex, Stefan, Ana si Anelly. Regulile sunt să spuneţi că nu ştiţi de cine este făcut tag-ul şi cine v-a nominalizat. 

Bye❤

miercuri, 12 iulie 2017

Recenzie "Ziua în care am învăţat să zbor" de Alina Şerban ( Volumul 1 )

Titlu original: "Ziua în care am învăţat să zbor"

Autor: Alina Şerban

Gen: dramă, ficţiune generală

Anul apariţiei: 2017

Număr pagini: 232

Editura: Quantum Publishers


Descriere: "Oskar Kaufmann află în ziua de Crăciun că ar putea suferi de o boală ce i-ar putea da viața peste cap. Cu toate astea, alege să-și petreacă sărbătorile cu familia, în Dinkelsbühl, fiind o tradiție ținută mai mult din obligație decât din plăcere. Așa facem cunoștință cu familia Kaufmann, punct central și sursa multora dintre conflictele definitorii ale romanului.Prin membrii ei, putem vedea cum prinde viaţă o cronică de familie care ajunge să fie coloana vertebrală a întregii acţiuni.
Încercările lui Oskar de a face față depresiei care-l macină și acceptarea faptului că propria familie ar putea fi autorul moral al bolii mintale de care suferă sunt punctele cheie ale romanului.
Cum poate cineva să lupte când totul în jurul lui se destramă? Asta e întrebarea care conduce acţiunea romanului şi al cărei răspuns îl aflăm de la personaje."


Oficial, această carte nu doar că a ajuns la mărimea aşteptărilor mele, dar le-a şi întrecut. Am avut asteptări mari de la ea şi ea s-a ridicat deasupra lor. Nu pot decat să o felicit pe Alina pentru că mi-a oferit ocazia să citesc o astfel de carte, altceva decât cu ce eram eu obişnuita, dar care mi-a ajuns la suflet, m-a atins la coarda sensibilă.

Înainte să vă spun câteva detalii despre povestirea în sine vreau să îmi exprim şi admiraţia faţă de cel ce a creat coperta. Cromatic este absolut superbă şi, recunosc, ea a fost cea ce m-a atras să vreau să citesc cartea. A fost cea mai bună decizie pe care am putut să o iau! Iar când am aflat semnificaţia coperţii pur şi simplu am adorat-o de o mie de ori mai mult.


Să trecem la romanul în sine. Acesta îl are ca protagonist pe Oskar Kaufmann, un tânăr scriitor de foarte mare succes. El află cu câteva săptămâni înainte de Crăciun o veste teribilă, şi anume că ar putea suferi de o boală mintală, posibil incurabilă. Nu vrea ca ceilalţi să afle despre problema sa şi se închide în el. Şi totuşi câteva persoane află, iar reacţia lor i-a făcut mai mult rău decât bine. Oskar trece prin multe stări şi crize induse de depresie, boala de care află mai târziu că suferă, cei pe care îi considera prieteni îl sabotează şi îi pătează imaginea, iar problemele de zi cu zi nu l-au scăpat o clipă din vizor. Şi totuşi el face faţă cu brio la toate, cel puţin până în ultimele pagini.


Vreau să spun că îi ador pe Rudi, cel mai bun prieten al său, şi pe Karolina, sora de care este cel mai apropiat. Ei au făcut povestea mai amuzantă pe ici pe colo, dar totodată, au fost şi cei care au stat cel mai mult alături de Oskar şi l-au susţinut.


Alina a ştiut perfect cum să te facă, prin cuvintele scrise cu atâta măiestrie pe hârtie, să intri în pielea lui Oskar, să simţi tot ceea ce a simţit şi el. Pentru că, eu una, la un moment dat, am ajuns să îi simt până şi durerile din sufletul său gol. Puţini ştiu să descrie într-atât de bine sentimentele unui om aflat în depresie. Alina este unul dintre acei oameni. M-a emoţionat până la lacrimi povestea sa.


Puţine cărţi ajung să mă facă să îmi doresc cu adevărată ardoare continuarea. "Ziua în care am învătat să zbor" este una dintre acele cărţi. Iar asta înseamnă că este cu adevărat o carte excepţională. Abia aştept să aflu ce se va întâmpla cu Oskar mai departe.


Dacă nici prin aceste cuvinte nu v-am convins că această carte îşi merită toate laudele, iar autoarea tot respectul, atunci nu stiu ce să vă zic mai mult.


Nu am ce să zic mai mult. Pur şi simplu trebuie să o citiţi. Oricine trebuie să citească această carte. Este una dintre acele cărţi care îţi dovedesc că cei din jurul tău au mereu idei preconcepute şi prejudecăţi care îi rănesc pe ceilalţi. Nimeni nu este vreodată atent la vorbele aruncate în van. Şi nu toţi ne doresc răul, iar Oskar este tipul de personaj care nu vrea să vadă decât zâmbete pe feţele celor din jur. Asta am adorat enorm la el.


Recomand această carte din tot sufletul!!! Merită, dragii mei. Merită! Este exact tipul de carte ce trebuie citită de cât mai mulţi pentru că, efectiv, merită.



Rating-ul este exact pe măsura ei. Dacă aş fi putut să îi dau mai mult fiţi siguri că aş fi făcut-o fără doar şi poate.



                                                                                    Rating:5/5








"În lumea asta perfectă nimeni nu are sentimente, dar toţi au prejudecăţi."

"Îmi făcusem un obicei cel puţin ciudat. În fiecare dimineaţă mă opream ca o nălucă în faţa oglinzii pentru a mă zări, lucru pe care continuam să îl fac şi acolo în casa părinţilor mei. [...] Mă aşteptam să văd atât de multe, să nu mă mai recunosc. Degeaba. Ochii mei căutau răspunsuri, deşi nu făceam decât să realizez încă o dată cât de trist eram. Cred că numai atunci când conştietizăm cum suntem dincolo de cuvinte şi zâmbete primitoare putem spune că ne cunoaştem sinele cu adevărat."


"E complicat de spus ce e bine şi ce e rău, căci limitele dintre cele două sunt atât de subţiri, încât suntem tentaţi să trecem mereu peste. Când sufletul nostru se simte împăcat chiar dacă, moral, nu am facut ce era bine pentru noi, ci pentru altcineva, atunci, putem spune că am făcut ce a trebuit."


"Sunt oameni care nu înteleg depresia. Au senzaţia că e doar o stare, că eşti doar puţin supărat, dar că îţi va trece dacă faci ce-ţi place. Prea puţini vor să ştie sau ştiu că depresia e cu totul altceva. Esti gol, nefolositor, incapabil să mai simţi altceva decât disperare. Uneori nu poţi să dormi pentru că te chinuieşte gândul că tot ce ai făcut în viaţă până în momentul respectiv, a fost un dezastru. De cele mai multe ori, crezi că dacă mori totul se va rezolva, dar, în acelaşi timp, ştii că nu va fi aşa. E o contradicţie perpetuă de care nu poţi să scapi."


"Un om deprimat nu e trist. El e o vază care s-a spart şi care a fost lipită cu greu, bucăţică cu bucăţică. Ar vrea să mai poată ţină în braţe o floare, să-i mai poată fi casă, dar nu va mai putea. Chiar dacă încearcă, sentimentul nu va mai fi la fel. Nu îi va mai aduce fericire, doar mai multă tristeţe. Va rămâne mereu o vază spartă, oricât încearcă alţii să-i spună că a fost reparat, că e iar ca înainte."





Mulţumesc editurii Quantum pentru exemplarul oferit şi pentru şansa de a citi o asemenea operă. Cartea o puteţi cumpăra de aici. Dacă aţi citit-o vă aştept cu drag părerile!! Bye.❤





marți, 11 iulie 2017

Interviu: Andreea Chiper

O persoană extrem de simpatică, cu care îţi face plăcere să vorbeşti. Extrem de prietenoasă si cumsecade. Aceasta este impresia pe care mi-a lăsat-o mie Andreea, autoarea ce o vom cunoaşte astăzi mai bine.

1. Pentru început, spune-mi câteva lucruri despre tine. Cine se ascunde în spatele numelui Raluca Andreea Chiper?

Oh! Păi, ţinând cont de faptul că nici eu nu ştiu cine se ascunde în spatele acestui nume, îţi spun sincer că o necunoscută. Un om care la prima vedere nu se diferenţiază de restul, dar care crede totuşi că e unic. La o adică, are dreptate. Deşi avem lucruri în comun, fiecare e diferit în felul lui. A te cunoaşte, a descoperi cine eşti e un proces lung care durează uneori o viaţă întreagă. Ca să ajungem atât de departe trebuie să avem tăria lui Eliade, dar în ziua de azi, cu atâtea tentaţii nu mai avem liniştea necesară, nu mai medităm atât de profund.


2. Cum şi când ţi-ai descoperit pasiunea pentru scris?

E ciudat cum lucrurile se alinează precum astrele şi descoperi că ai un talent, că acesta te va duce pe culmi nebănuite. Eu îl numesc şi noroc. Un om diferit, e un om norocos. Niciodată nu am fost sigură de talentul meu, încă mă mai întreb dacă aceasta este vocaţia mea cu adevărat. De aceea, chiar dacă am făcut mari descoperiri la o vârstă fragedă, eu nu mi-am dat seama cât de important este. Ba chiar am fugit de el, m-am ascuns de el, l-am ignorat cât am putut. Dar cu soarta nu te joci. Stând şi analizând, şi despicând firele îţi dai seama de enormitatea lucrurilor de care este în stare un om.



3. Ai avut emoţii la publicarea şi lansarea primului tău roman?

Emoţii e puţin spus. Treci printr-o tortură epuizantă, în care sentimentele se amestecă între ele şi te zăpăceşti de tot. Dar e un lucru aşa de mare! Am mai zis o dată că a avea o carte e ca şi când ai primi inelul de logodnă. Verigheta o scoţi de pe deget dacă are loc divorţul, inelul de logodnă se transformă într-un simplu inel, dar important este că rămâne pe deget mereu. Cartea ta e un pact cu tine însuţi. Vrei să fii mai fericit? Atunci depune eforturi şi fă sacrificii.


4. Ce viitoare cărţi ai în plan pentru publicare?

Lucrez la o serie inspirată din mituri româneşti. Sper să iasă bine pentru că, având atâta modernism în jurul meu, îmi va fi greu să transport cititorul într-un tezaur de mult uitat. Am mari emoţii şi sunt foarte nerăbdătoare să o văd publicată.


5. Cum ai reacţiona dacă ale tale cărţi vor fi traduse şi în alte limbi?

Of, Doamne! Acesta este visul tuturor autorilor. Traducerea unei cărţi înseamnă cititori mai mulţi, şanse crescute de a fi cunoscut în lumea largă. Pot spune că este una dintre marile realizări ale autorului.


6. Mulţi autori dau dovadă de o imaginaţie fără limite, autori printre care te remarci şi tu. A ta de unde provine? Ai o sursă de inspiraţie sau totul vine pe moment?

Sunt fel şi fel de momente. În general ideile vin de la sine şi aproape pe moment. Sunt ca scânteile care apar de nicăieri, dar în stare să provoace un incendiu. Apoi, începi şi te inspiri din alte surse precum realitatea. Imaginează-ţi cum ai descrie copacul, dacă tu nu l-ai văzut niciodată, doar ai auzit de el. Nu cred că s-ar potrivi cu realitatea :)))


7. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris şi citit?

Nu le-aş numi pasiuni, ci mai degrabă apucături de artist neastâmpărat. Niciodată nu obosesc explorând, descoperind şi încercând lucruri noi. Uneori simt nevoia să desenez. O fac, indiferent de mâzgălelile care ies. Apoi, mai am poftă să dansez câteodată, chiar dacă faptul acesta se transformă într-o ţopăială fără înţeles. Ba chiar mai şi cânt… atunci când mă ştiu singură în casă… Multe fac şi multe aş mai face pentru că, la o adică, artistul e un orizont imposibil de cucerit, fundul mării necuprins şi necunoscut, o specie rară mereu în interesul exploratorilor :)))))).


8. Ai un motto după care te ghidezi în viaţă?

„Ceea ce faci, fă în primul rând pentru tine” cam aşa se arată situaţia dacă vrei să fii un om fericit şi împlinit.


9. Care este autorul tău preferat? Dar cartea preferată scrisă de acesta?

Tocmai mi-ai pus o întrebare cu adevărat grea. Preferaţii mei rămân clasicii români: Eminescu, Petrescu, Eliade, Rebreanu… Par personaje aşa de simple, ba chiar comune din cauza numelor prea des pronunţate. Îţi dai seama cât de mari sunt abia când le citeşti operele şi simţi cum sufletul ţi se alină, te simţi împăcat, iar inspiraţia ta debordează nemărginită. Dar am şi contemporani pe care îi ador şi le iubesc cărţile. Nici nu are rost să îi enumăr, îi găseşti zi de zi pe paginile de socializare. 


10. Şi pentru final ai un mesaj pentru cititorii tăi cât şi un sfat pentru cei care vor să îţi publice creaţiile?

Dacă ar trebui să mulţumesc cuiva pentru că exist ca scriitor, atunci unii dintre cei cărora le sunt datoare, sunt chiar cititorii mei. În fiecare zi descopăr alţii şi alţii, iar cuvintele lor de laudă la adresa mea mă cuceresc, aşa că, cum să nu-i iubesc? Cum să nu le fiu recunoscătoare când ei prelungesc viaţa propriilor mele cărţi, propriei mele fiinţe? 
Iar cei care vor să mă publice… Hm! În faţa lor  mă înclin cu respect pentru că au încredere în talentul meu.



Mulţumesc extrem de mult, Andreea, pentru răspunsurile oferite, răspunsuri care, cred că sunt cele mai frumoase pe care le-am citit până acum. 

Acesta a fost interviul dragii mei! Sper că v-a plăcut! Bye.❤







duminică, 9 iulie 2017

This or That Book Tag



Este prima dată când fac un tag şi sinceră să fiu mi se pare destul de interesantă această idee. Mulţumesc Anei de la Pierduta printre cuvinte pentru nominalizare! Tag-ul a fost creat de Ayunda de la Tea and Paperbacks!

Regulile sunt: 

  • menţionează creatorul tag-ului; 
  • menţionează blogger-ul care te-a nominalizat; 
  • alege o variantă de răspuns din cele două; 
  • dă tag altor persoane pentru a realiza şi ele acest tag.


Preferi cititul în pat sau în alt loc?




Deşi mi-ar plăcea să citesc mai mult în aer liber tot în pat parcă e mai bine :))


Personaj principal feminin sau personaj principal masculin?

Personajele principale feminine, căci, de obicei, mă regăsesc în ele, dar şi personajele principale masculine au parte de atenţia mea depina :))



Gustări dulci sau sărate?



Sărate, dar niciodată nu voi refuza ciocolata. :))


Trilogiile sau seriile alcătuite din mai multe volume?

Cu cât mai mult cu atât mai bine, nu? :)) Clar seriile alcătuite din mai multe volume sunt mai pe gustul meu. Mereu imi vine greu să mă despart de personaje :))


Naraţiunea la persoana I sau a III-a?

Deşi prin intermediul naraţiunii la persoana a treia poţi cuprinde mai bine sentimentele tuturor personajelor, prefer naraţiunea la persoana întâi. Îmi place să mă las surprinsă de restul personajelor.


Cititul în cursul nopţii sau în cursul dimineţii?


În timpul nopţii. Ziua mă cam bate timpul. :)


Librărie sau bibliotecă?

Librărie căci acolo sunt sigură că voi găsi cele mai noi apariţii, dar nu refuz nici să mă plimb printre rafturile unei biblioteci. 


Cărţi care îţi provoacă râsul sau cărţi care te fac să plângi?


Cărţile care te fac să plângi. Îmi place să mă mai sensibilizez uneori :))


Copertă albă sau neagră?



Sincer, nu contează atâta timp cât conţinutul este unul genial. Dar totuşi voi alege coperta neagră. Nu mă omor după culorile deschise :))


Roman psihologic sau de acţiune?

Acţiune. Îmi place ca totul să mă ţină în priză pe timpul lecturii. 




Şi cam acesta a fost tag-ul. Nominalizez mai departe pe Ana de la Far away from reality, pe Bea de la Mai mult decat carti, pe Iri de la I. Dantemis Revill si pe Alex de la Alex citeste si reciteste.

La treabă fetelor! Bye.❤

Text Widget

Copyright © We Fall In Love With Books | Powered by Blogger

Design by Anders Noren | Blogger Theme by NewBloggerThemes.com