"The only thing you absolutely have to know is the location of the library" - Albert Einstein

luni, 30 ianuarie 2017

Recenzie "Oamenii fericiti citesc si beau cafea" de Agnes Martin-Lugand



Titlu original:  "Happy People Read and Drink Coffee"

Autor: Agnes Martin-Lugand

Anul publicarii: 2016 (Romania)

Gen: romance

Numar pagini: 176 

Editura: Trei 



Descriere: „A plecat din Paris ca sa se uite pe sine. Dragostea pe care o va intalni va schimba totul. 

Povestea lui Diane incepe in mod brutal cu moartea sotului si a fetitei sale, eveniment care o arunca in cea mai cumplita depresie. Totul se opreste in loc, in afara de inima ei care continua sa bata. Cu incapatanare. Dureros. Zadarnic.
Cand cel mai bun prieten si asociat in mica afacere cu o cafenea literara la Paris, Felix ii propune o calatorie ca inceput pentru o noua viata Diane alege sa indeplineasca o mai veche dorinta a fostului ei sot si se refugiaza departe de lume, intr-o mica asezare din irlanda.
O intalnire neasteptata cu un barbat taciturn o face pe Diane sa vada din nou lumea cu incredere si cu forta regasita.”


Cartea promite multe dupa descriere, dar ofera putin, dupa parerea mea. E o lectura usoara de doar cateva ore. Eu am citit-o ieri cand chiar nu puteam sa ma decid de ce carte sa ma apuc si acum am tot aceeasi problema dupa ce am terminat-o. J E genul de carte pe care sa o citesti dupa ce ai terminat una ce te-a marcat pe viata, ca sa iti ia gandul, pentru cateva ore, de la ea.

Am aflat azi ca are si un al doilea volum. Il voi citi si pe acela probabil. Finalul primei m-a lasat rece, ma asteptam ca decizia ei sa fie alta, dar hei, de obicei se intampla exact opusul a ceea ce te astepti. J

Privind perspectiva de ansamblu cartea e fainicica. O puteti citi cand va plictisiti si vreti relaxare sau cum am zis mai sus cand vreti sa uitati o alta.

Si da si cartea asta am citit-o pe o melodieJhttps://www.youtube.com/watch?v=QJJYpsA5tv8



                                                                                                   Rating: 3/5

                                                   






„-Nu ma atinge.
Am incercat sa ma ridic.
-Stai culcata.
Edward m-a impins usor. Nu eram in stare sa ma lupt cu el.
-Totul e din vina ta, i-am spus plangand. Nu esti decat un nemernic.
-Stiu.
M-am ascuns sub plapuma. L-am auzit coborand treptele. Apoi usa de la intrare s-a trantit.”

„-E complicat. Nu pot sa-ti raspund, nu acum.
S-a indepartat, fara un cuvant in plus.
-Edward!
S-a oprit.
-Nu ma exclude din viata ta.

-Chiar daca as vrea, ar fi imposibil.” 

Volumul II: "Viata e usoara, nu-ti face griji"
                                                                                                      

Si cea de-a doua de aici

Daca ati hotarat totusi sa o lecturati vreau sa va aflu si voua parerea despre ea. ^^

duminică, 29 ianuarie 2017

Recenzie "Fantoma de la Opera" de Gaston Leroux


Titlu original: "Le Fantôme de l'Opéra"

Autor: Gaston Leroux

Anul aparitiei: 1910

Gen: dragoste, mister, fantastic, gotic 

Numar Pagini: 320


Editura: RomHelion





Plina de intrigi si rasturnari de situatie, cu iz romantic, dar apartinand de domeniul fantasticului, creatia scriitorului Gaston Leroux (6 mai 1868 - 15 aprilie 1927 ) , „Fantoma de la opera” prezinta un triunghi amoros intre insusi fantoma, soprana Christine Daae si Raoul Vicontele de Chagny.

Asa as descrie cartea, dar abia dupa aproximativ 50 de pagini, cand am inceput a intelege ce era de fapt in legatura cu fantoma si cine era protagonista. Se ofera multe detalii descriptive privind structura cladirii Operei ceea ce iti perturba uneori lectura, desi s-ar fi putut da mai multe informatii privind idila. Chiar si asa cartea este una emotionanta ce te duce pe taramurile artei muzicale.

Nu vreau sa dau prea multe detalii despre actiunea cartii in sine pentru ca eu una urasc atat sa primesc cat si sa dau spoilere, deci voi pastra misterul. In schimb voi da cateva aspecte minore, ce nu vor afecta tainele povestirii, precum ca actiunea contextuala se desfasoara in incinta Operei Garnier din Paris,de pe strada Scribe. Aceasta se petrece in jurul secolului XIX, cand, printre angajati, umblau zvonuri despre o fantoma ce ar bantui locatia, fantoma ce ne este descrisa de catre autor, prin intermediul personajului Joseph Buquet (masinist in cadrul Operei) astfel: „Este ingrozitor de slaba si hainele negre ii flutura pe un trup scheletic. Ochii ii sunt atat de afundati in orbite, incat pupilele imobile nu se disting prea bine. Pe scurt, nu i se vad decat doua gauri mari negre, ca la craniile mortilor. Pielea, intinsa pe oase, ca o piele de toba, nu este alba, ci de un galben urat. Nasul ii era atat de mic, incat este inizibil din profil si aceasta absenta este un lucru oribil. Trei sau patru suvite lungi si negre, pe frunte si dupa ureche, ii tin loc de par.” . Misterioase disparitii si decese au loc in cadrul Operei. Aproape tot personalul era santajat de catre aceasta fantoma ce traia in subsolurile cladirii.

Fantoma se indragosteste de tanara soprana suedeza, Christine, si i se prezinta la inceput ca fiind Ingerul Muzicii, inger de care tatal ei ii povestea cand era mica astfel: „Uneori Ingerul vine mult mai tarziu, atunci cand copii sunt neascultatori,nu vor sa invete si isi neglijeaza lectiile de muzica. Alteori, el nu vine deloc pentru cei ce nu au inima si contiinta curata. Ingerul nu poate fi vazut niciodata, dar el se face auzit celor alesi. Mai ales in clipele cand acestia se asteapta cel mai putin,  cand sunt tristi si descurajati. Atunci ei aud o muzica celesta, o voce divina, de care isi vor aminti toata viata. Cei care au fost vizitati de Inger raman impatimiti. Ei sunt mistuiti de o pasiune necunoscuta muritorilor de rand si au privilegiul de a nu mai putea atinge un instrument sau deschide gura, fara a lasa sa se auda sunete incomparabil mai frumoase decat cele omenesti. Oamenii care nu stiu ca acestia au fost vizitati de Inger spun ca sunt genii.”

Aparitia vicontelui, indragostit si acesta de frumoasa Christine, face ca totul sa ia o intorsatura grozava si ii da peste cap toate planurile fantomei. Actiunea romanului este destul intortocheata si cu mare atentie se poate tine pasul actiunii.

Privind perspectiva de ansambu cartea este o lectura superba ce merita citita. Finalul este unul emotionant ce, mie una, mi-a patruns in suflet. Recomand cartea cu mare drag.

Nota mea pentru aceasta carte este 9 din 10.

Si cum eu sunt si fan infocat al muzicii am citit aceasta carte ascultand melodia de mai jos, ce m-a introdus complet in atmosfera: https://www.youtube.com/watch?v=LXvkrEwy0Xs

                                                        Rating: 5/5





        







„De unde vine sublimul de astazi? Daca el nu coboara din ceruri pe aripile iubirii, atunci va trebui sa cred ca  urca din infern si ca artista, ca si maestrul muzician Ofterdingen, a facut un pact cu Diavoul!”

„Dar iata ca o senzatie atroce luase locul emotiei. Senzatie? Sentiment? Era ceva fizic si moral. Pieptul il durea, ca si cum iar fi fost deschis pentru a i se smulge inima. Simtea acolo un gol ingrozitor, un pustiu adevarat care n-ar putea  fi umplut decat cu inima celuilalt. Sunt, toate acestea, intamplari de o psihologie aparte care, se pare, nu pot fi intelese decat de cei ce au fost atinsi in dragoste de acest straniu fenomen numit in limbajul curent <<dragoste la prima vedere>>”

„...de dragoste...daroga...voi muri de dragoste. Si asta pentru ca am iubit-o atat de mult!... Si o mai iubesc si acum, daroga, pentru ca mor din cauza asta, cum iti spun... [...] Era pentru prima oara, daroga, pentru prima oara, auzi tu, cand imbratisam o femeie...Da, vie, am imbratisat-o vie si era frumoasa ca o moarta!...”

„Asa se intampla ca, oamenii cei mai nevinovati, surprinsi in linistea sufletului lor apar deodata, din pricina loviturii pe care o primesc, facandu-i sa paleasca sau sa roseasca, sa se clatine sau sa se indrepte, sa se piarda cu firea, sa protesteze, sa nu spuna nimic atunci cand ar trebui sa vorbeasca, sa  nu aiba nici o reactie atunci cand ar trebui sa transpire sau sa transpire atunci cand nu trebuie, apar deodata, spuneam ca fiind vinovati.”

„Erik, am strigat, arata-mi chipul tau, fara teama. Iti jur ca esti cel mai indurerat si cel mai sublim dintre oameni si daca Christine Daae tremura, privindu-te de acum incolo, este numai pentru ca se gandeste la spendoarea geniului tau!”

„Sa nu-mi mai ceri niciodata asta, mi-a raspuns cu o voce sumbra. Acest <<Don Juan>> nu a fost compus pe cuvintele lui Lorenzo da Ponte, inspirat de vin, de micile iubiri si de viciu, pedepsit in final de Dumnezeu. Am sa-ti cant Mozart, daca vrei, care va face frumoasele tale lacrimi sa curga si care iti va inspira ganduri curate. Dar opera aceasta a mea arde, Christine, si totusi nu este fulgerata de focul ceresc!...”




Daca ai citit pana la finalul recenziei si te-ai decis sa citesti si tu aceasta carte astept sa imi spui  in comentarii cum ti s-a parut ^^

     
Opera Garnier-Paris




Text Widget

Copyright © We Fall In Love With Books | Powered by Blogger

Design by Anders Noren | Blogger Theme by NewBloggerThemes.com